...sau cum s-ar putea sa pierd, pentru a treia oara, unu' dintre cei mai buni amici ai mei si poate cel mai de nadejde baiat pe care-l cunosc. Nu e prima data cand mi se intampla, si ca sa citez dintr-o amica "incep sa am pica pe orasul ala". Prevad asa, un mic tipar aici, pentru ca in decursul scurtei mele vietii am pierdut(sau voi pierde ca al treilea inca nu-i mutat cu acte in regula) deja trei persoane foarte dragi mie, din motive obiective sau mai subiective.
Pe unul nu-l voi "primi" niciodata inapoi, si pe el l-am pierdut cel mai demult. Si-a facut o viata acolo, e fericit si ma bucur pentru el, insa niciodata nu o sa mai putem sta de povesti la 1 noaptea in scara la bloc sau nu o sa ii pot plange pe umar decat virtual; dar imi pare bine ca ne-am regasit dupa destul de multi ani si e ca si cum timpul nu ar fi trecut. (in afara de partea cu nu s-a inventat inca teleportarea ca sa fie chiar totul la fel)
Pe al doilea l-am pierdut mai recent, acum vreo doi ani doar, dar l-am si primit inapoi oarecum. Tot sta departe de mine si de atunci nu am reusit sa ne vedem, si ii clar ca lucrurile nu vor mai fi niciodata ca inainte, pentru ca m-am schimbat si eu si s-a schimbat si el. Si cu unele persoane nu poti sa reiei lucrurile de unde le-ai lasat si fara comunicare zilnica sau macar o data pe saptamana se pierde legatura aia, amuzamentul. Desi 120 de km nu-s departe nu ne-am vazut de 2 ani aproape si asta spune multe. Cred ca "l-am pierdut" definitiv cand s-a mutat la capitala.
Pe al treilea nu l-am pierdut inca de tot, insa nici nu-mi sta in putinta sa-i influentez in vre-un fel decizia. E numai si numai a lui insa ma gandesc ca e aproape luata si ma intristeaza faptul ca in vremea in care ai din ce in ce mai putin prieteni si amici sa ii pierzi si pe aia pe care ii ai.
Nu pot sa spun insa ca capitala mi-a adus numai nefericiri, am cunoscut oameni minunati acolo, care-mi sunt priteni si unii(unul, se stie el) mi-e chiar mai mult decat atat.
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt neaparat egoista in chestia asta, dar de ce trebuie sa se mute si alta lume la Bucuresti cand am deja acolo multi oameni dragi care sigur nu o sa mute la Cluj si a caror destin l-am acceptat? N-ar trebui sa fie un fel de echilibru cosmic?
PS: To whom it may concern ca sa zic asa: cele trei persoane nu mi-au fost, nu-mi sunt si nu-mi vor fi altceva decat prieteni.
Pe unul nu-l voi "primi" niciodata inapoi, si pe el l-am pierdut cel mai demult. Si-a facut o viata acolo, e fericit si ma bucur pentru el, insa niciodata nu o sa mai putem sta de povesti la 1 noaptea in scara la bloc sau nu o sa ii pot plange pe umar decat virtual; dar imi pare bine ca ne-am regasit dupa destul de multi ani si e ca si cum timpul nu ar fi trecut. (in afara de partea cu nu s-a inventat inca teleportarea ca sa fie chiar totul la fel)
Pe al doilea l-am pierdut mai recent, acum vreo doi ani doar, dar l-am si primit inapoi oarecum. Tot sta departe de mine si de atunci nu am reusit sa ne vedem, si ii clar ca lucrurile nu vor mai fi niciodata ca inainte, pentru ca m-am schimbat si eu si s-a schimbat si el. Si cu unele persoane nu poti sa reiei lucrurile de unde le-ai lasat si fara comunicare zilnica sau macar o data pe saptamana se pierde legatura aia, amuzamentul. Desi 120 de km nu-s departe nu ne-am vazut de 2 ani aproape si asta spune multe. Cred ca "l-am pierdut" definitiv cand s-a mutat la capitala.
Pe al treilea nu l-am pierdut inca de tot, insa nici nu-mi sta in putinta sa-i influentez in vre-un fel decizia. E numai si numai a lui insa ma gandesc ca e aproape luata si ma intristeaza faptul ca in vremea in care ai din ce in ce mai putin prieteni si amici sa ii pierzi si pe aia pe care ii ai.
Nu pot sa spun insa ca capitala mi-a adus numai nefericiri, am cunoscut oameni minunati acolo, care-mi sunt priteni si unii(unul, se stie el) mi-e chiar mai mult decat atat.
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt neaparat egoista in chestia asta, dar de ce trebuie sa se mute si alta lume la Bucuresti cand am deja acolo multi oameni dragi care sigur nu o sa mute la Cluj si a caror destin l-am acceptat? N-ar trebui sa fie un fel de echilibru cosmic?
PS: To whom it may concern ca sa zic asa: cele trei persoane nu mi-au fost, nu-mi sunt si nu-mi vor fi altceva decat prieteni.
Pe primul nu l-ai pierdut. Pariez pe asta... :)
RăspundețiȘtergerebrutus, care-mi esti? ca banuiesc eu da parca nu te-as da in vileag
RăspundețiȘtergereCapitala te schimba destul de mult, nu-ti da suficient timp sa te gandesti la apropieri & prietenii.
RăspundețiȘtergereeu zic ca i-am pierdut nu neaparat ca s-au schimbat radical, ci ca nimic nu mai e la fel la 500 de km distanta
RăspundețiȘtergere