Riscurile meseriei

...sau cum am capul calendar de la vorbit in limbi straine.

Se facu ca se termina ieri TJF, adica Transilvania Jazz Festival 2008. Cine a fost, sper ca i-a placut, cine nu, sa faca bine sa vina la anu'. Si, ca orice final care se respecta, s-a terminat cu o petrecere pentru participanti, adica staff, voluntari, artisti, etc. Adica "wining , dining and schmoozing". Adica mult vorbit, mult zambit, multe de toate si pentru toti. Nu spun ca n-ar fi placut sa socializezi, departe de mine gandul asta dar momentan imi bubuie capul de la atata vorbit. Si cum mi-a zis una dintre colegele mele de la festival:"riscurile meseriei, ce sa-i faci". Asa ca, nu toate-s roz in PR, apropos de articolul lui krossfire, ca te poti alege cu dureri de cap, nesomn si mai rau, dureri de maxilar de la atata vorbit.

Stiu ca articolul asta pare a nu avea nici o noima, dar cand mie imi suna de azi dimineata de la 6 in cap piesa lui Vanessa Da Mata cu Ben Harper - Boa Sorte si cele 100 de mii de limbi straine in care am vorbit ieri.

Sa fie clar, mai vreau si la anu', cand o sa cunosc mai bine "riscurile meseriei"

Writing my memoirs

E tot ce pot face pana mi se reactiveaza contul de domeniu. Azi am inceput din nou sa lucrez. Aveam emotii de dimineata dar dupa 40 de minute in trafic, aproape 2 accidente si pierdut prin Andrei Muresanu unde mai nou mi se pare ca toate strazile arata la fel, nu mai am. Aceasta e prima zi din restul vietii mele, in care numai daca cumva ajung disperata si ma bag in invatamant o sa am vacante mai mari de o saptamana-doua(bine, cu exceptie somajului sau ma rog, a traitului pe spatele barbatului de langa mine). And I'm slightly bored right now, dar ce pot sa fac? Voi continua sa-mi scriu memoriile, ca vad ca ma descurc mai bine in fata unei foi pe care-s desenate liste liniare simplu si dublu inlantuite decat in fata compose-ului blank de la blogger. Ca sa nu ma mai plang de lipsa de inspiratie ar trebui sa desenez liste liniare pe toate foile din dotare.
In alta ordine de idei, am lipsit cam multisor din viata voastra, a celor 2(doi) cititori ai mei, detaliile urmand intr-un episod urmator. Tot ce va pot spune e ca e imbucurator faptul ca nu mi-a fost dor de calculator dupa o saptamana fara el.
Si ca sa inchei apoteotic, vom mai vorbi ca intre timp mi s-a dat acces la calculator de unde va scriu si acum.
Pa si pusi.