18 septembrie 2006
Ce se intampla cand nu stie stanga ce face drepta?
Acestea fiind zise...
cert e ca nu e numai 1 jumate si eu ma gandesc deja cum ar fi sa plec acasa. cred ca oricat ti-ar placea munca ta tot ai zile in care nu-ti doresti sa fii la birou. si deja chiulesc, adica ma fac ca muncesc numai ca sa treaca timpul mai repede. poate am starea asta si din cauza ca nu am mers in pauza de masa..am oricum o stare ciudata..vreau acasa, si mai rau, la huzureala din concediu. ce sa-i faci, nu le poti avea pe toate. oricum vad ca deja aberez..asa ca mai degraba inchei aici ca apoi imi sariti in cap.
Din categoria....ce ascultam asta seara...
Ma uitam recent prin lucrurile stranse de prin casa o data cu mutatul si peste ce dau...placile cu povesti si muzica ce le ascultam cand eram mica....sau putin mai mare...cat si peste colectia de suflet a lui taica-mio :D. Asa ca...ia uitati aici:
La categoria povesti:
Fratii Grimm: Scufita rosie; Acul, fusul si suveica; Muzicantii din Brema; Frumoasa Asenel;
D-ale lui Pacala
Ion Creanga: Ursul pacalit de vulpe; Punguta cu doi bani
Gagaga si alti cativa
H.C. Andersen: Hainele imparatului; Fetita cu chibrituri; Amnarul; Degetica
Familia Chit-Chit
La catgoria muzica:
The Beatles-High voltage
Vitesse-Keepin me alive
Stefan Hrusca
Romante
Muzica populara
29 august 2006
Echilibru
Intr-o relatie, cum e mai bine? Sa dai sau sa primesti? Sau mai bine zis, care e echilibrul?
12 august 2006
Din ciclu...romani fericiti
eh, dupa mult timp iata ca scriu la blog...caci tocmai mi-au dat altii motiv sa scriu. in ultima luna se pare ca toate prietenele/nevestele colegilor mei de serviciu au avut zile de nastere si eu, ca si o colega buna ce sunt, si ca singura fata din birou, am dat sfaturi la alegerea cadourilor pentru ele.
dragile mele, nici nu va dati seama cat de nepriceputi sunt barbatii la ales cadouri(bine, cu exceptiile de rigoare, am vazut si care sa se priceapa).asa, cert este ca nici mie nu imi place sa ma bag, mai ales ca nu le cunosc foarte bine pe respectivele si nu stiu exact ce si-ar dori, dar in momentul in care mi se cere sfatul is mai mult decat dispusa sa il dau. eh, oricum totul a inceput cand l-am ajutat pe un coleg sa-si aleaga un costum pentru o nunta. i'm your regular fashion advisor.si acum am ajuns specialista in cadouri ;;).
si cum sa nu zica barbatii ca 'ce proaste is femeile'..
drept urmare, sunt fericita ca sunt singura fata din birou :D
12 august 2006
15 septembrie 2006
Inspiratie
"Am aflat cu uimire ca lucrurile pe care le mai scriu eu aici folosesc drept inspiratie ;)) . Si ca sa nu dezamagesc :P , m-am apucat sa scriu . Nu ca eu as avea inspiratie sau vreo idee clara despre ce , dar asa cum cele mai mult posturi s-au nascut din idei nu foarte clare , i can do it now 2 :D So.. vorbeam cu Raluca , evident Shummytza ;)) si ii spuneam ca i'm gonna miss her , si ea imi spune one second ca ma uit la penaltyuri. :)) okai . But i'm really gonna miss her :P And i wanted to thank her for being my friend , one of my best friend . And i feel really lucky ca desi e la mare departare i met her , si am fost privilegiata sa met them together :P Si pana la urma se pare ca am ispirat-o si fara sa bloguiesc , ca a scris dupa povestea mea cu dentistul si povestea mea cu ciocolata"
Si anume inspiratie din blog de la Jovana..sau mica gaza... pentru cei care stiu... : )
Si am vrut sa ii multumesc, pentru ca imi asculta tampeniile si tot ce mai pot sa debitez, si ca ma inspira, adica nah, uneori....Si ca ma face sa rad de fiecare data. So thanks gaza! ; )
Provocare
Acum ma provoaca munca asta, vreau sa dovedesc ca sunt buna. Seful meu zicea ca aprecierea colegilor ti-o poti primi doar prin munca, demonstrand ca o meriti. Inca e devreme pentru asta, pentru ca sunt inca la inceput si trebuie sa invat. Dar asta ma face sa merg mai departe, chiar daca is obosita, chiar daca in unele zile n-am chef sa fac nimic.
Si ma mai alimenteaza persoanele care sunt o provocare, si care mai nou fac parte si din viata mea. Nu mi-am dat seama ca conteaza lucrul asta asa de mult, pentru ca mie de cele mai multe ori imi place sa am dreptate. Dar cineva mai puternic ca mine, mai puternic ca personalitate, care imi arata ca nu am tot timpu dreptate, uite cineva e la care pot si vreau sa invat.
Imi plac provoacarile, imi plac oamenii care sunt o provocare, asta poate si pentru ca tachinarea si discutiile in contradictoriu sunt preferatele mele. Si-mi dau seama ca astea ma alimenteaza, ca din provocarile continue imi trag eu viata.
21 mai 2006
Songs....
Make a new sound/Open up my mouth to let it out/Set it free.
Turning around,/Where was one to question to the rain,/Now can be one fine day,/One fine day is today,/One fine day (day),/One fine day.
Catching a wave,/May no change, may no feelings,/Pulling me in, this time nobody too.
Better be brave,/Cocked in the sunlight and the cave,/I must choose.
Comin' of age,/Even my mistakes have turned the page,/I won't loose one fine day,/One fine day is today,/One fine day (day),/One fine day.
Ohoooo!
I know life can be what simmers in your heart,/One fine day,/I know everyone exactly as they are, who you are?/One fine day,/One fine day is today,/One fine day,/One fine day.
Jakatta-One fine day...
I don’t wanna cry anymore/There’s to much to loose/Life’s harder then ever before/Home away from you
Apropo de muzici...nu ca astea 2 ar fi singurele piese care imi plac, si a caror versuri se potrivesc unui context sau altuia. dar astea le-am descoperit mai recent( danke tranda :D ) si acu stateam si ma gandeam cat de bine te poate ajuta o piesa la un moment dat sau cat de bine se potriveste unei stari pe care o ai.
Mie de exemplu imi place sa ascult One fine day-daca tot despre asta e vorba in propozitie - in drum spre birou ( nu stiu sincer ce m-as face fara mp3 player..cred ca as innebuni intr-o zi-doua) cand e soare afara, abia se incalzeste, nu e nici cald nici frig, e atmosfera febrila, toata lumea din furnicarul asta mare numit oras se duce fiecare la treburi.
Iar mie imi pune asa un zambet mare pe buze...ca e o noua zi..iar ziua buna se cunoaste de dimineata. Se uita oamenii la mine in bus ca la alien(da..apropos..Sting-Englishman in New York...vedeti ca se gasesc piesa pentru orice situatie) dar mie nu-mi pasa...am zambet pe fata si gata! (stiu ca am mai zis o data dar..danke tranda
) 14 mai 2006
De ce iarba vecinului e intotdeauna mai verde?
Acum o luna si ceva eram singura (Cristinelu, cand o sa citesti sa stii ca i miss u :D ), nu se intampla nimic, se stricasera toate lucrurile, nici nu mai ieseam, era asa o stare de amorteala generala care mie evident nu-mi placea. Aveam o gramada de timp pentru mine, prea mult timp ziceam atunci, acum parca as vrea putin de acolo.
Si totusi nu stiam ce sa fac cu timpul, era prea mult, era o plictiseala totala si imi doream activitati. Acum ca am ce face imidoresc putin timp pentru mine si parca nu-l gasesc nicicum. Isn't it ironic? Well...da...dar oricum ma asteptam la asta.
Azi a fost prima dupa-masa cand am reusit si eu sa dorm vreo cateva ore, nu duc neaparat lipsa de somn, ci de lenevit.Tot ce stiu mai nou e birou, casa, masa, somn si de la capat. si cand nu merg la birou scoala.Iar in uichenduri sa nu mai vorbim, partiale si lucrari, numai stresu nu cat invatatu, isi face efectul.
Dar nu ma plang.Cineva ma intreba daca n-as vrea sa fie ca inainte.Sincer uneori as vrea o zi numai pentru mine, dar ma gandesc totusi ca si asta face parte din viata, ca nu trebuie sa ne complacem in aceleasi situatii.Nu, nu era ami bine inainte, desi si aia mi-a servit ca experienta. Nu a fost nici ala neaparat timp pierdut, m-a ajutat sa invat multe. Dar acum e alta treaba, vreo 2 ore de liniste si pace, dar nu-i sa le am. E..asta este, cand tot o sa fie bine si pentru mine.
Maine o iau de la capat, scoala cat cuprinde, treaba si tot asa. Dar imi place... :)
14 mai 2006
Responsabilitate
E vorba de responsabilitati. Am ajuns destul de prinsa in nebunia asta a muncii, nu ma asteptam. Si-mi dau seama ca lucrurile care mi s-au parut grele pana acum par dintr-o data niste copilarii. Nu ca as fi eu seful pe-aici, sau responsabila de chestii extrem de vitale, insa mi-am asumat ceva acceptand acest post si trebuie sa-mi respect cuvantul. Nu ma pot sa pun ca alta data lucrurile pe pauza ca nu mai am chef si as avea altceva de facut. Mai ales daca contributia mea conteaza, si ii pot ajuta pe colegii mei ca impreuna sa ducem treaba la bun sfarsit.
Aseara vorbeam cu cineva despre faptul ca nu trebuie sa te tina sefu 8 ore la birou ca sa fie sigur ca faci treaba si ca un program flexibil e de preferat. Ca daca vrei sa faci treaba atunci o faci fara sa te preseze nimeni.Azi e prima data cand stau peste program, si nu o fac pentru ca asa mi s-a cerut ci pentru ca trebuie. Initial mi-a vent sa ma plang, de ce eu? de ce tocmai vineri? dar asta nu mai conteaza acum. Cert e ca mi-am dat seama ca daca pot sa ajut trebuie sa ajut si ca daca treaba va fi gata atunci voi multumita. E vorba de responsabilitate!!
12 mai 2006
Primavara...ca eu acuma o simt
Azi am venit pe jos de la birou-ma rog..o bucata..nu tot drumu-( ce ciudat suna..'am venit de la birou'...nu ma pot obisnui inca..par femeie serioasa cand zic asa..) si plouase mai devreme. Cred ca azi a venit primavara si pentru mine.E prima data cand am sesizat...da..copacii sunt cu adevarat infloriti, iarba e de un verde crud, avem magnolii inflorite, liliac (sau 'malin' cum se zice pe la bunica) si alb si mov, lalele..ce mai,tot tacamul. Si-mi dau seama ca toate astea s-au intamplat pe langa mine, ca nu am constientizat timp de 3 saptamani ca natura traieste iar..asta poate pentru ca eram eu adormita pe dinauntru. E un sentiment bizar...cum am putut sa nu observ ceva ce am asteptat atata timp?
Si ma plimbam pe langa Somes azi, mirosea a iarba plouata, mirosea a nou, a bine, a viata; Cafe del mar linistitor in urechi si am vazut: sunt in viata..simt primavara, viata noua, o respir prin toti porii!!E cel mai placut sentiment pe care l-am avut in nu stiu cata vreme.
Cum se zice? Ca nu poti aprecia nimik cu adevarat pana nu l-ai pierdut?Ei bine..eu acum apreciez si vad viata cu alti ochi, e mai bine si o sa fie din ce in ce mai bine!!
9 mai 2006
Femei cu initiativa
De fiecare data cand o fac ma intreb daca e bine; de fiecare data cand reactia nu e multumitoare ( nu cred ca asta e cuvantul, dar altul nu gasesc acum).Da, adevarul ca sunt barbati carora nu le plac femeile cu initiativa. Toti sustin sus si tare in public..ca ce..femeile cu initiativa..uuu..tuturor le plac....Numai pusi in fata situatie nu stiu cati reactioneaza la fel de bine. Nu stiu de ce se sperie asa. Sincer ma intreb . E orgoliu? E faptul ca nu mai au putere de decizie? Sa fie faptul ca nu mai sunt vanatori ci vanat?
Cand o fata face primul pas, si uneori al doilea si al treilea :) nu il transforma automat pe batbat in vanat; din punctul meu de vedere eu o fac pentru ca m-am saturat sa astept...si vreau sa grabesc putin lucrurile..sau uneori numai din instinct o fac, cine stie, poate iese ceva.
E dificil sa fii in ambele posturi, dar asta nu ma va face sa ma schimb. De fapt nici nu pot, asta sunt eu; multi se socheaza, la unii la place. Cert e ca am invatat cate putin din fiecare experienta, poate asa n-o s-o mai dau in bara asa des. Trebuie sa stii si cu cine iti merge si cu cine nu.
Hmm..mi-a dat ceva de gandit pe seara asta. :)
7 mai 2006
14 septembrie 2006
Nu stiu altii cum sunt, dar eu....
Ii promisesem la Jovana (nu stiu de ce nu-i pot spune Ioana, parca n-ar fi tot gaza mica) ca o sa scriu, ca poate ca sarbatorile astea o sa-mi faca pofta sa va impartasesc cate putin din mine. Si ieri, cand aveam lucruri pe suflet nu am avut cu ce si cum sa scriu. Gasesc ca intotdeauna se intampla ceva.Cand vreau sa scriu n-am ce (nu stiu de ce dar mintea mea se goleste instantaneu parca i-ar fi frica) iar cand am ce n-am cu ce. Ironic, isn't it?!?
Acum stau in pat, in casa copilariei mele, dupa o zi in care nici n-am avut timp sa suflu, dar mintea mea e capabila sa zburde(la mom cand scriam randurile astea eram la bunica..acu doar le transcriu).
E casa copilariei mele, si totusi simt ca nu mai apartin aici. E un sentiment ciudat, un fel de strangere de inima, as vrea sa fie ca la inceput dar nu cred ca va mai putea fi vreodata.Acum casa mea e la Cluj (oricat m-ar uri mama daca m-ar auzi zicand asa) pentru ca si la Bistrita ma simt ca o straina.
Dar asta ar trebui sa fie despre copilaria mea, care,de cate ori imi amintesc, ma face sa am lacrimi in coltul ochilor. Nu-mi amintesc mare lucru de cand eram mititica, multe lucruri mi s-au povestit si mi se povestesc in continuare. As putea spune ca sunt amintirile mele, dar vazute prin ochii altora.
Pana la varsta de 4 ani am crescut aici, in Pintic, la mama Uta, bunica din partea mamai pe care nu-mi pot imagina cum ar fi s-o pierd. Imi amintesc cum imi chinuiam strabunicii inainte de a merge la culcare sarind la ei in pat si batandu-i cu palmele peste spate ( eram rea inca de mica, recunoc).Cum n-o recunosteam pe mama ca fiind mama mea, eu ziceam ca 'Ada e mama mea' (Ada fiind verisoara mamei care toate vacantele si le petrecea aici) dat fiind faptul ca pe ea o vedeam mai des decat pe mama care era la Bistrita.
Cum nu vroiam sa adorm numai cu bunica mea (pe mama am renegat-o ceva timp..se pare ca nici macar sa dorm cu ea nu vroiam) care ma mangaia pe frunte si taceam imediat din urlat( gura mare aveam de pe atunci...vad ca se prevestesc multe asa)
Ca nu puteam spune consoana 'c' asa ca cuvintele mele sunau ceva de genu 'aasa' (casa), 'oodil'(crocodil) si ca am scos o fraza de maxima inspiratie, cu ocazia plecatului la mare, la Vama-Veche , si anume :'Meiem mare, meiem buu, topim! tot topim!' -adik, in traducere libera ar fi ceva de genu..'mergem la mare, mergem cu masina, rupem tot' =)).Cum mergeam la colindat de Craciun, cu alti copii din sat, si singura colinda pe care o stiam era urmatoare(binenteles fara 'c'-urile de rigoare..va imaginati voi varinta corecta) : "Asta noapte intuneata, si zapada neaatata(necalcata), noi zapada o aam, pe Hristos sa-l laudam".
Cum doar dintr-o singura carte imi placea sa mi se citeasca, si asta in fiecare zi. E vorba de povestea cu manusa, habar n-am cine a scris-o sau daca asa se numeste, in care era vorba de ceva oameni care traiau intr-o manusa. Nu-mi aduc aminte mare lucru, cartea s-a nimicit iar ai mei nu stiu cine a scris-o (parinti denaturati..zic eu..) dar as vrea s-o gasesc. Poate stiti voi?!? Cred ca i-am exasperat cu povestea aia (si cred ca au aruncat-o..numa ca nu pot dovedi nimik :D )
Eh..amintiri, amintiri..ma fac ceea ce sunt acum.Ar mai fi o gramada...dar cu o alta ocazie :D
3 mai 2006
prima zi de munca...ultima de libertate(trebuia sa iasa ca lui C. Petrescu da n-am reusit )
a fost prima..ma mai asteapta multe.nu ca n-as fi facut eu pana acuma dar aia nu se pune..prima zi de munca adevarat, cu mers la serviciu, cu colegi, cu birou, cu sef e asta.
toata lumea ma intreaba cum a fost. nu stiu inca.trebuie sa ma dezmeticesc.primu instinct dupa ce m-a lasat singura la calculator a fost 'i took a bite..it's more than i can chew'.
am ramas cu sentimentu asta toata ziua(de fapt..vreo cateva ore) dar sper sa scap de el cat mai curand.nu stiu..e bine si rau in acelasi timp. dar asta imi doream de ceva timp incoace si asta am primit.
o sa fac oricum tot posibilul sa fiu cea mai buna (ambitia m-a caracterizat intodeauna) de indata ce prind mai mult curaj. totul e nou pentru mine..dar o sa fie mai bine. SPER
atat pentru azi...nici inspiratie la scris nu mai am cu atatea noutati..
2 mai 2006
The White Rose...sau unul din momentele mele de inspiratie..pe scurt..a short story :D
The car slipped through the trees near the road, like a ghost through a haunted castle, defying the storm that kept becoming stronger and stronger as Emma Taylor approached the lodge. It was a dark night, darker than usual and the sky was about to open and drag everything in if there wasn't for the guards of the valley, The Scottish Mountains. The trees surrounding the lodge seemed fearless phantoms wandering around in the pattering of the rain, seemed scary creatures guarding the lodge.
As the old stonewalled lodge appeared before Emma's eyes. she felt an icy shiver running down her back and a piercing shriek in her ears.She suddenly remembered the events of 20 years ago, the events that had changed her life forever. Only now she realised that she would never forget that day, despite of all the efforts she had made. She would never forget the angel-like face of Peter, his kindness and his shyness and his terrible disease, the disease that traped a man inside of a child's body.
When she received the invitation she could not believe her eyes:finally the mistery of the white rose was going to be solved. At first Emma didn't want anything to do with those events because she had sworen to herself that she would never go back there. But there was something more powerfull then her that guided her there.
And there she was, before the creaking door of the lodge, glancing in. She stayed there for a while when somebody came and opened the door. A tall robust lady with black silky hair and big blue eyes stood before Emma. She recognised her: she was the former landlady, miss's Eva Morel.
Emma knew from the invitation that everybody was going to be present but once she stepped over the threshold it was like stepping back 20 years. Nothing was changed, everything was in its place, and even the people seemed like they didn't age a day.
Emma was guided to room number 6, the same room she occupied on the 3rd of October, 20 years ago. Seeing it brought back memories she wished she never had. It was sunny that day so all the lodgers of The White Rose went on a walk down the river, to the Cleopatra lodge. They had so much fun that day that they could not have forseen the tragedy. However, shortly after they returned to the lodge a violent storm swept the valley. The lodge was shaken by the powerfull wind; the windows were creaking and drops of rain made their way through the ceiling.
Emma and the others had just returned from dinner. After chatting for half an hour on the hallway with Margaret Smith Emma entered her room with the intention to go to bed, as she was tired from the trip.
However, the creaking windows and the piercing sound of the raindrops falling down...tic...tic...tic.. did not allow her to sleep so she picked up her favourite book, Pride and predjudice by Jane Austen, and started to read. As she got to her favourite part, the ligths suddenly went off and the room was covered in darkness. Scared and confused, Emma did not know what to do so she somehow managed to leave the room and entered in the hallway. There, she encountered John Sheridan and they decided to go and try to wake everyone else up when a powerfull noise came from room number 3 and it seemed like a gun shot.
Emma was so frightened that she could not stop shivering. She was so panicked and horrified with terror that she could not say a word. The noise woke everybody up. They first tried to turn the ligth back on but apparently a ligth post was damaged by the storm. The only thing left to do was to wait for the police, which arrived half an hour later. Dr. Alex King led the investigation. Everyone was questioned repeatedly and all the facts were analysed, all the possibilities and hypotheses were turned inside out but no one could solve the mystery. It seemed like the killer, because there was no doubt it was murder, disappeared into thin air, like the storm had swallowed him in...
Knockings on the door made Emma come into sense, made her to come back from the world of memories. It was time the mystery was revealed.
All the lodgers were at the big table in the hallway. Mr King and his co-workers stood at the small table near the telephone. The silence was threatening, a dim pale ligth surrounded them and there was so much tension in the air that you could have cut it with a knife. Dr. King started to talk and he presented all the facts known at the time of the murder:
'At 11:16pm , a gunshot was heard. All the lodgers came out of their rooms except Peter Duffin. Later the door of room number 3 was forced and the body of Peter Duffin was recovered. After all the investigations, we could not arrest the killer, it was believed that it was aperfect crime, no trace, no nothing. Now a new fact has come to our attention and that's why we brought all of you here. We all know that the killer is among us. In addition, I will present you briefly with my deductions:
Two pages of a manuscript were found in Mr Duffin's wardrobe;James Ladd wrote them and they contain a part of your life here. Those pages contain your anagram names. The most important fact here is that the writed had to know the full name of his characters and the only way to do that was to search through Mr Duffin's papers. Of course he will try to deny it but he can not hide anymore:Sergeant Prad, arrest Mr Ladd..'
'No...it's not true!All this is a set-up!I did not do it! I'm innocent!'
A lightning struck the lodge and everyone was shaken...Finally the soul of Peter Duffin was going to rest in peace...
26 aprilie 2006
Obsesii
Sa vedem dragii mei, ce ati pregatit pentru azi? (suna ca si cum ar fi spus-o o invatatoare unor copii de clasa a3a). Ei bine, doamna invatatoare-ca partea cu tovarasa invatatoare n-am prins-o- azi am pregatit lectia despre formula 1.
Da, inspirata de recentele evenimente-cum ca ar fi castigat M Schumacher duminica la Imola :D- am decis ca azi va povestesc -dragii mosului- despre o mai veche pasiune a mea.
Nu de mult timp mi-am dat seama ca sunt deja 9 ani de can tin cu M Schumacher..e unde mi se trag si poreclele de Schummy, Schumitza sau Shoemaker..pt cunoscatori. Da, inca din 97 suntem 'impreuna'-cum s-ar zice- si la bine si la rau. Din 97 cand il batea mare Villeneuve ca Ferrari-ul lui Schummy nu era mai breaz ca o martoaga rapcuigoasa.
In 98 si 99 cand s-a batut cu Mika Hakinnen si cand eu traiam fiecare moment din cursa ca si cum ar fi fost ultimul. Depasiri la aspiratie, strategii ingenioase cu intratul la boxe, ploi care dadeau peste cap planurile, neprevazut, adrenalina, talent...mult talent...ce mai..FORMULA 1! si a iesit tot al 2-lea.
Apoi a venit fatidicul an 2000, cu accidentul de la Silvestone, cand credeam ca chiar poate pune ghetele in cui(imi amintesc ca parca Alex Wurz purta o gheata albastra si una rosie la fiecare cursa pentru noroc) dar totusi si-a revenit. Si apoi..5 titluri consecutive... nu mai e nimik de zis.
Anu trecut a fost un esec..dar nu is disperata numai sa castige..cum am zis..la bine si la rau. :D
Da, stiu..sunt obsedata..ma interesez intodeauna de ultimele stiri, ma trezesc diminetile sa vad cursele, ma stresez de fiecare data, traiesc momentele langa piloti.
Intr-o vreme mergeam imbracata in rosu la scoala lunea dupa fiecare victorie.Mi-am jurat ca atunci cand o sa am banii necesari o sa-mi cumpar o masina Ferrari( vedeti voi...obsesia s-a abatut si asupra echipei Ferrari :D) si ca o sa fac tot ce-mi sta in putinta sa lucrez la masinaria bine unsa care se numeste concernul Ferrari.
Sunt nebuna, poate..dar poate o sa reusesc!! De fapt..stiti ce..o sa REUSESC!!
o obsesie...da..dar ce e omul fara vicii?!?...
25 aprilie 2006