Acum vreo ora eram pe autobus, ma duceam sa ma intalnesc cu cineva. Si cum pe bus, daca nu ai cu cine povesti nu prea ai ce face, ai parte de timpi morti..m-au luat gandurile, mai ales ca bus-ul era gol. Ce-mi trecea prin minte, sau prin inima, sau prin ambele, era ca mie, si cred ca nu numai mie, ori mi se intampla toate lucrurile deodata sau deloc. E un mister pentru mine de ce nu vor nici cum sa se imparta. Si mai e o problema, cand nu se intampla nimic vreau sa se intample ceva, si cand se intampla vreau o pauza si timp pentru mine. Deci uite de aici intrebarea (poate putin adaptata):De ce iarba vecinului e intotdeauna mai verde?
Acum o luna si ceva eram singura (Cristinelu, cand o sa citesti sa stii ca i miss u :D ), nu se intampla nimic, se stricasera toate lucrurile, nici nu mai ieseam, era asa o stare de amorteala generala care mie evident nu-mi placea. Aveam o gramada de timp pentru mine, prea mult timp ziceam atunci, acum parca as vrea putin de acolo.
Si totusi nu stiam ce sa fac cu timpul, era prea mult, era o plictiseala totala si imi doream activitati. Acum ca am ce face imidoresc putin timp pentru mine si parca nu-l gasesc nicicum. Isn't it ironic? Well...da...dar oricum ma asteptam la asta.
Azi a fost prima dupa-masa cand am reusit si eu sa dorm vreo cateva ore, nu duc neaparat lipsa de somn, ci de lenevit.Tot ce stiu mai nou e birou, casa, masa, somn si de la capat. si cand nu merg la birou scoala.Iar in uichenduri sa nu mai vorbim, partiale si lucrari, numai stresu nu cat invatatu, isi face efectul.
Dar nu ma plang.Cineva ma intreba daca n-as vrea sa fie ca inainte.Sincer uneori as vrea o zi numai pentru mine, dar ma gandesc totusi ca si asta face parte din viata, ca nu trebuie sa ne complacem in aceleasi situatii.Nu, nu era ami bine inainte, desi si aia mi-a servit ca experienta. Nu a fost nici ala neaparat timp pierdut, m-a ajutat sa invat multe. Dar acum e alta treaba, vreo 2 ore de liniste si pace, dar nu-i sa le am. E..asta este, cand tot o sa fie bine si pentru mine.
Maine o iau de la capat, scoala cat cuprinde, treaba si tot asa. Dar imi place... :)
14 mai 2006
Acum o luna si ceva eram singura (Cristinelu, cand o sa citesti sa stii ca i miss u :D ), nu se intampla nimic, se stricasera toate lucrurile, nici nu mai ieseam, era asa o stare de amorteala generala care mie evident nu-mi placea. Aveam o gramada de timp pentru mine, prea mult timp ziceam atunci, acum parca as vrea putin de acolo.
Si totusi nu stiam ce sa fac cu timpul, era prea mult, era o plictiseala totala si imi doream activitati. Acum ca am ce face imidoresc putin timp pentru mine si parca nu-l gasesc nicicum. Isn't it ironic? Well...da...dar oricum ma asteptam la asta.
Azi a fost prima dupa-masa cand am reusit si eu sa dorm vreo cateva ore, nu duc neaparat lipsa de somn, ci de lenevit.Tot ce stiu mai nou e birou, casa, masa, somn si de la capat. si cand nu merg la birou scoala.Iar in uichenduri sa nu mai vorbim, partiale si lucrari, numai stresu nu cat invatatu, isi face efectul.
Dar nu ma plang.Cineva ma intreba daca n-as vrea sa fie ca inainte.Sincer uneori as vrea o zi numai pentru mine, dar ma gandesc totusi ca si asta face parte din viata, ca nu trebuie sa ne complacem in aceleasi situatii.Nu, nu era ami bine inainte, desi si aia mi-a servit ca experienta. Nu a fost nici ala neaparat timp pierdut, m-a ajutat sa invat multe. Dar acum e alta treaba, vreo 2 ore de liniste si pace, dar nu-i sa le am. E..asta este, cand tot o sa fie bine si pentru mine.
Maine o iau de la capat, scoala cat cuprinde, treaba si tot asa. Dar imi place... :)
14 mai 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu