Asta am pozat eu in dupa-amiaza asta la mine in gradina.
20 septembrie 2007
2 septembrie 2007
12 iulie 2007
Grecia, sau cum sa devii din om al muncii turist peste noapte
Nu stiu altii cum sunt, dar eu...cand imi pun ceva in cap, ca e bine ca e rau, tre' sa il realizez.
Asa se intampla si cu recenta mea vizita pe taramurile lu Dedalus si ale minotaurului, care m-a transformat dintr-o muncitoare intr-un work&ravel ce parea idilic intr-o turista get beget.
Si cum un necaz nu vine niciodata singur a trebuit sa renunt la cazarea pe gratis ce mi se oferea si sa imi gasesc de azi pe maine un loc de stat, in asteptarea avionului care sa ma aduca acasa. Aici, binenteles, incepe partea frumoasa a povestiri, ca de nu-mi gaseam, nu v-as fi povestit azi despre el.
Totul a inceput cu o mult prea scumpa ora la internet, ca doar nu era sa imi car ditamai bagaju dupa mine prin nu stiu cate autobuze ca sa imi gasesc si eu o camera unde sa stau. Si cum balta are mult peste, am gasit neasteptat de repede un hotel misto, la preturi acceptabile.
Ii spune Hotel Mirabello si e un hotel de 3 stele in heraklion. Mai mare mi-a fost mirarea ca am reusit sa fac rezervare prin http://www.booking.com/ in dupa-masa dinaintea sosirii mele acolo si ca a fost doar 50e camera pe noapte pentru ca ma asteptam lamult mai mult.
Hotelul este situat exact in centru si poti ajunge pe jos oriunde vrei, avand aproape atat terase, un supermarket chiar in capatul strazi de la care ne-am aprovizionat cu rezerva strategica de apa, cat si magazine de suveniruri.
Si partea cea mai buna e ca pe orice straduta ai lua-o si oricat de ratacit ai credea fi, de fapt nu esti, ca orice straduta iese in Lion Square si de-acolo in 2 pasi ajungi la hotel.
Cel mai greu ne-a fost sa ajungem acolo pentru ca era prea aproape de port sa te ia vreun taxi si noi prea zapacite sa ne luam harta de pe site cu noi. Camerele erau foarte curate, nu extraordinar de mari dar curate si viziunea de acolo foarte frumoasa. Aveam aer conditionat in camera , un lucru aproape dumenezeesc cand afara sunt 45 de grade, iar oamenii de la hotel erau foarte primitori si dornici a te ajuta. Plus ca vorbeau o engleza destul de buna fata de ce am gasit in Creta si in Grecia, in general.
Cu toate zonele comerciale din jurul nostru, parca tot nu ne era destul asa ca am pornit intr-o escapada pe malul marii si am gasit cele mai delicioase resturante cu specific pescaresc.Tot ce iti puteai dori, de la creveti si homari la Kalamarakia sau sepie. Am mancat intr-unul din aceste restaurante - evident ca nu ii mai tin minte numele - niste inele de calamari absolut delicioase, care impreuna cu un frappe si cu suc nu m-au dus mai sus de 10 euro.
Si evident, ca toate fetele care se respecta trebuia si noi sa ne cumparam niste haine ca altfel nu am fi femei. Gasesti in Heraklion, la o aruncatura de bat de hotel tot felul de magazine, de la no-name-uri la mari firme, de la haine la condimente, ulei de masline, si tot liraki-ul pe care il poti bea.Si, dupa 2 zile de vacanta perfecta in care ne-am plimbat, am mancat inghetata gigant la 1 euro si 20, am cumparat bunatati pentru cei de acasa si alte cate si mai cate, a trebuit sa ne luam si noi talpasita de pe mica-marea nostra insula.
Ne gasiseram tot prin intermediul minunatului world wide web si ceva bilete de avion cu WizzAir pana la Budapesta, asa, cam pe la 80 de euro, fiind cele mai ieftine pe care le puteai gasi cu 4-5 zile inainte de plecare.
Dar cum intotdeauna viata iti joaca feste si parea totul prea frumos ca sa fie adevarat, zborul nostru a plecat cu 4 ore intarziere din Heraklion, datorita faptului ca s-a defectat ceva la avion de dimineata si toate zborurile companiei au fost date peste cap. Asa ca, in loc sa ajungem la 6 jumate seara in Budapesta, am ajuns in jur de 11 noaptea.
Si am incalecat pe-o sea si v-am spus povestea asa, nu inainte de a mentiona ca drumurile Ungariei sunt excelente si ca nu duc lipsa de indicatoare asa ca nu ne-a fost greu sa ne reintoarcem la Cluj-Napoca, punctul terminus al calatoriei noastre pline de peripetii.
Ole!
Asa se intampla si cu recenta mea vizita pe taramurile lu Dedalus si ale minotaurului, care m-a transformat dintr-o muncitoare intr-un work&ravel ce parea idilic intr-o turista get beget.
Si cum un necaz nu vine niciodata singur a trebuit sa renunt la cazarea pe gratis ce mi se oferea si sa imi gasesc de azi pe maine un loc de stat, in asteptarea avionului care sa ma aduca acasa. Aici, binenteles, incepe partea frumoasa a povestiri, ca de nu-mi gaseam, nu v-as fi povestit azi despre el.
Totul a inceput cu o mult prea scumpa ora la internet, ca doar nu era sa imi car ditamai bagaju dupa mine prin nu stiu cate autobuze ca sa imi gasesc si eu o camera unde sa stau. Si cum balta are mult peste, am gasit neasteptat de repede un hotel misto, la preturi acceptabile.
Ii spune Hotel Mirabello si e un hotel de 3 stele in heraklion. Mai mare mi-a fost mirarea ca am reusit sa fac rezervare prin http://www.booking.com/ in dupa-masa dinaintea sosirii mele acolo si ca a fost doar 50e camera pe noapte pentru ca ma asteptam lamult mai mult.
Hotelul este situat exact in centru si poti ajunge pe jos oriunde vrei, avand aproape atat terase, un supermarket chiar in capatul strazi de la care ne-am aprovizionat cu rezerva strategica de apa, cat si magazine de suveniruri.
Si partea cea mai buna e ca pe orice straduta ai lua-o si oricat de ratacit ai credea fi, de fapt nu esti, ca orice straduta iese in Lion Square si de-acolo in 2 pasi ajungi la hotel.
Cel mai greu ne-a fost sa ajungem acolo pentru ca era prea aproape de port sa te ia vreun taxi si noi prea zapacite sa ne luam harta de pe site cu noi. Camerele erau foarte curate, nu extraordinar de mari dar curate si viziunea de acolo foarte frumoasa. Aveam aer conditionat in camera , un lucru aproape dumenezeesc cand afara sunt 45 de grade, iar oamenii de la hotel erau foarte primitori si dornici a te ajuta. Plus ca vorbeau o engleza destul de buna fata de ce am gasit in Creta si in Grecia, in general.
Cu toate zonele comerciale din jurul nostru, parca tot nu ne era destul asa ca am pornit intr-o escapada pe malul marii si am gasit cele mai delicioase resturante cu specific pescaresc.Tot ce iti puteai dori, de la creveti si homari la Kalamarakia sau sepie. Am mancat intr-unul din aceste restaurante - evident ca nu ii mai tin minte numele - niste inele de calamari absolut delicioase, care impreuna cu un frappe si cu suc nu m-au dus mai sus de 10 euro.
Si evident, ca toate fetele care se respecta trebuia si noi sa ne cumparam niste haine ca altfel nu am fi femei. Gasesti in Heraklion, la o aruncatura de bat de hotel tot felul de magazine, de la no-name-uri la mari firme, de la haine la condimente, ulei de masline, si tot liraki-ul pe care il poti bea.Si, dupa 2 zile de vacanta perfecta in care ne-am plimbat, am mancat inghetata gigant la 1 euro si 20, am cumparat bunatati pentru cei de acasa si alte cate si mai cate, a trebuit sa ne luam si noi talpasita de pe mica-marea nostra insula.
Ne gasiseram tot prin intermediul minunatului world wide web si ceva bilete de avion cu WizzAir pana la Budapesta, asa, cam pe la 80 de euro, fiind cele mai ieftine pe care le puteai gasi cu 4-5 zile inainte de plecare.
Dar cum intotdeauna viata iti joaca feste si parea totul prea frumos ca sa fie adevarat, zborul nostru a plecat cu 4 ore intarziere din Heraklion, datorita faptului ca s-a defectat ceva la avion de dimineata si toate zborurile companiei au fost date peste cap. Asa ca, in loc sa ajungem la 6 jumate seara in Budapesta, am ajuns in jur de 11 noaptea.
Si am incalecat pe-o sea si v-am spus povestea asa, nu inainte de a mentiona ca drumurile Ungariei sunt excelente si ca nu duc lipsa de indicatoare asa ca nu ne-a fost greu sa ne reintoarcem la Cluj-Napoca, punctul terminus al calatoriei noastre pline de peripetii.
Ole!
1 mai 2007
Sighisoara. Si atat.
Binenteles ca m-am blocat vreo 10 minute dupa ce am scris titlul postului, gandindu-ma daca sa va plictisesc cu vorbe sau sa pun doar poze, elocvente de altfel si mai presus de cuvinte. Evident inca nu m-am hotarat dar faptul ca cineva(cel putin eu) citeste randurile astea e un semn ca o sa incerc sa nu va plictisesc, dar ca o sa pun si poze.
Nu e mare lucru de zis, a fost frumos, foarte frumos. Asta in afara de ploaia de duminica care ne-a cam stricat planurile si din cauza careia nu am mai ajuns sa vizitam Muzeul de arme medievale.
In rest, totul s-a petrecut cam asa:
....Au fost o data ca nici o data niste prieteni binevoitori care m-au trezit sambata dimineata la 7 jumate sa ma intrebe de ce nu sunt inca pe tren spre Sighisoara, desi aveam tren numai la 10 si 15 minute. Nu-i nimic, si cum ziua buna se cunoaste de dimineata, am mai pus coltu in perna inca o ora, sa nu fac cumva risipa de somn. Acestea fiind spuse, nu, nu am trait fericita pana la adanci batraneti, ci m-am urcat in tren, tren care vreo ora a mers cu viteza melcului turbat, adica foarte foarte incet, si cu care, dupa inca 3 o ore, am ajuns in Sighisoara.
Ajunsa fiind, am fost primita cu paine si sare (as fi vrut eu, ca imi era foarte foame), sau mai bine zis, cu "hai sa mergem sa bem bere". Si am incalecat pe o sea, si am ajuns in cetate, care nu era foarte departe de pensiune, si care e foarte misto. Si ca tot romanu miscat de frumusetea singurei cetati locuite din SE Europei, ne-am asezat frumos la o terasa sa bem si sa mancam.
Dar sa nu ne credeti chiar inculti de tot, am si vizitat cate ceva, cum ar fi scarile acoperite, biserica din deal, am vazut primaria, si multe multe strazi si stradute. A fost destul de plin de oameni ca noi, adica turisti, lucru nu foarte pe gustul meu, dar ce e aia padure fara uscaciuni, nu?
Ne-am plimbat mult, foarte mult, si am facut o gramada de poze, vreo 400-500 ca sa fiu mai exacta. Duminica ploaia ne-a cam stricat planurile dupa cum spuneam, drept pentru care ne-am vizitat niste prieteni, in cel mai inalt punct din Sighisoara (asta ca sa dam cezarului ce e al cezarului) unde am mancat si unde ploaia torentiala ne-a fortat sa jucam carti cateva ore , dupa care am vizitat si noi in sfarsit Turnul cu ceas. Ne-am plimbat si ne-am plimbat, urcand iar scarile acoperite (a 3-a oara) si facand iar o tura de poze (aparatul ala de fotografiat e contagios, pui mana pe el si te imbolnavesti de fotografita cronica).
Cum era de asteptat a trebuit sa si plecam de acolo la un moment dat, ceea ce am si facut duminica noaptea pe la 12. Si am incalecat pe o sea...si...o sa pun si poze, na!
Nu e mare lucru de zis, a fost frumos, foarte frumos. Asta in afara de ploaia de duminica care ne-a cam stricat planurile si din cauza careia nu am mai ajuns sa vizitam Muzeul de arme medievale.
In rest, totul s-a petrecut cam asa:
....Au fost o data ca nici o data niste prieteni binevoitori care m-au trezit sambata dimineata la 7 jumate sa ma intrebe de ce nu sunt inca pe tren spre Sighisoara, desi aveam tren numai la 10 si 15 minute. Nu-i nimic, si cum ziua buna se cunoaste de dimineata, am mai pus coltu in perna inca o ora, sa nu fac cumva risipa de somn. Acestea fiind spuse, nu, nu am trait fericita pana la adanci batraneti, ci m-am urcat in tren, tren care vreo ora a mers cu viteza melcului turbat, adica foarte foarte incet, si cu care, dupa inca 3 o ore, am ajuns in Sighisoara.
Ajunsa fiind, am fost primita cu paine si sare (as fi vrut eu, ca imi era foarte foame), sau mai bine zis, cu "hai sa mergem sa bem bere". Si am incalecat pe o sea, si am ajuns in cetate, care nu era foarte departe de pensiune, si care e foarte misto. Si ca tot romanu miscat de frumusetea singurei cetati locuite din SE Europei, ne-am asezat frumos la o terasa sa bem si sa mancam.
Dar sa nu ne credeti chiar inculti de tot, am si vizitat cate ceva, cum ar fi scarile acoperite, biserica din deal, am vazut primaria, si multe multe strazi si stradute. A fost destul de plin de oameni ca noi, adica turisti, lucru nu foarte pe gustul meu, dar ce e aia padure fara uscaciuni, nu?
Ne-am plimbat mult, foarte mult, si am facut o gramada de poze, vreo 400-500 ca sa fiu mai exacta. Duminica ploaia ne-a cam stricat planurile dupa cum spuneam, drept pentru care ne-am vizitat niste prieteni, in cel mai inalt punct din Sighisoara (asta ca sa dam cezarului ce e al cezarului) unde am mancat si unde ploaia torentiala ne-a fortat sa jucam carti cateva ore , dupa care am vizitat si noi in sfarsit Turnul cu ceas. Ne-am plimbat si ne-am plimbat, urcand iar scarile acoperite (a 3-a oara) si facand iar o tura de poze (aparatul ala de fotografiat e contagios, pui mana pe el si te imbolnavesti de fotografita cronica).
Cum era de asteptat a trebuit sa si plecam de acolo la un moment dat, ceea ce am si facut duminica noaptea pe la 12. Si am incalecat pe o sea...si...o sa pun si poze, na!
14 aprilie 2007
Scriind comentarii...
Scriind comentarii pe blogurile altora mai mai ca imi vine si mie sa scriu. Si stau si ma rog ca pornirile mele creative sa nu fie deranjate si sa nu imi pice netu , la fel cum a facut de 5 ori in ultimele 10 minute. Nici macar nu ar fi mare problema sa pice in timp ce scriu, ci ar fii o mai mare problema sa pice "egzact" cand dau eu publish post. Now that would suck!
Anyways, sa revenim noi la oile nostre(nu ca am avea la fel de multe ca nea Jiji da hai sa ne prefacem , for the sake of it). Azi a fost soare, foarte frumos dupa parerea mea (un pic prea frumos dupa parerea unora, care de altfel au si "comandat " ploi se pare, ca azi m-a anuntat mama ca de luni ploua-wonderfull, exact cand ma duc eu la Cluj, sa nu ma pot imbraca in fusta, la naiba!-). Asa, si acum ca am terminat cu parantezele in paranteze si cu frazele in care uit pana si eu care e subiectu si predicatu, sa trecem la miezul problemei.
Intre doua straduinte a mintii mele sa reuseasca sa faca cea mai buna echipa e formula 1, nu de alta, ca de la etapa asta mi-am luat gandu de la victorie, da macar acolo in primii 50-100 sa intru (pentru cei care nu stiu sa citeasca printre randuri, doresc a le comunica pe aceasta cale ca echipa la care ma refer este una cu care m-am inscris si eu ca o nebuna si sunt la concursul de formula 1 de pe Automarket ), deci, dupa cum spuneam, intre doua straduinte, imi da izbitu meu niste poze superbe de pe flickr sau de pe undeva si ma ia asa un dor de duca...ufff, ce-as mai fi plecat eu. Si am realizat ca vreau sa plec undeva, oriunde, primavara asta imi da asa un dor de duca. Nu stiu, pana la Sibiu, sau la Sighisoara, sau la mare de 1 mai, sau oriunde. Vreauuuuuuuuuu saaaaaaaaa plecccccccccccccc!!
Asa, si acum ca am terminat cu aceasta nebunie temporara (oare?) si cu acest post in care va spun totul si nimic (asta stiti deja daca ati ajus pana aici cu cititu) si va las , unii cu somnu, altii cu iesitu in oras, altii cu netu...
ps: futu-i vantu de afara ca de 5 minute mi-a picat netu si nu ma pot reconecta (a , da update, am reusit, drept pentru care si postez
Anyways, sa revenim noi la oile nostre(nu ca am avea la fel de multe ca nea Jiji da hai sa ne prefacem , for the sake of it). Azi a fost soare, foarte frumos dupa parerea mea (un pic prea frumos dupa parerea unora, care de altfel au si "comandat " ploi se pare, ca azi m-a anuntat mama ca de luni ploua-wonderfull, exact cand ma duc eu la Cluj, sa nu ma pot imbraca in fusta, la naiba!-). Asa, si acum ca am terminat cu parantezele in paranteze si cu frazele in care uit pana si eu care e subiectu si predicatu, sa trecem la miezul problemei.
Intre doua straduinte a mintii mele sa reuseasca sa faca cea mai buna echipa e formula 1, nu de alta, ca de la etapa asta mi-am luat gandu de la victorie, da macar acolo in primii 50-100 sa intru (pentru cei care nu stiu sa citeasca printre randuri, doresc a le comunica pe aceasta cale ca echipa la care ma refer este una cu care m-am inscris si eu ca o nebuna si sunt la concursul de formula 1 de pe Automarket ), deci, dupa cum spuneam, intre doua straduinte, imi da izbitu meu niste poze superbe de pe flickr sau de pe undeva si ma ia asa un dor de duca...ufff, ce-as mai fi plecat eu. Si am realizat ca vreau sa plec undeva, oriunde, primavara asta imi da asa un dor de duca. Nu stiu, pana la Sibiu, sau la Sighisoara, sau la mare de 1 mai, sau oriunde. Vreauuuuuuuuuu saaaaaaaaa plecccccccccccccc!!
Asa, si acum ca am terminat cu aceasta nebunie temporara (oare?) si cu acest post in care va spun totul si nimic (asta stiti deja daca ati ajus pana aici cu cititu) si va las , unii cu somnu, altii cu iesitu in oras, altii cu netu...
ps: futu-i vantu de afara ca de 5 minute mi-a picat netu si nu ma pot reconecta (a , da update, am reusit, drept pentru care si postez
1 noiembrie 2006
Cu nasu in cuvinte
Nu am mai scris de mult, si nu stiu de ce dar tot timpu asa imi imaginam ca va incepe un post ratacit in timp. Da, se pare ca inceputul facultatii isi spune cuvantul si ca ma pierd in viata de zi cu zi si in nimicurile ce vin.
De multe ori m-am tot pornit sa scriu da mi se parea ca nu am nimic sa spun. Nu cred ca de data asta e altfel...poate de aceea e si titlu "cu nasu in cuvinte" pentru ca astea sunt niste cuvinte ce poate nu o sa aiba mare insemnatate pentru altii, poate numai pentru mine.
Oricum nu conteaza, nu ma intereseaza aceste aspecte. Vroiam doar sa scriu, sa astern cuvintele pe hartie (ce prozaic, mai ales ca hartia e una electronica si nici macar stilou nu mai am) sa le scot din mine, sa le gandesc , sa le rostesc in gand si sa scap de ele. Rasuflu usurata cu fiecare litera pe care o scriu, cu fiecare tasta apasata (ca sa dam cezarului ce e al cezarului).
Ascult Jamiroquai-Seven days is sunny June si ma transpun in vara, in partea a anului care imi place (nu acelasi lucru l-as fi zis asta vara cand mureau de cald dar dat fiind faptul ca acuma mor de frig....) si imi zboara mintea. De revelion ma duc la Viena, uite cum am ajuns si aici.Nu stiu cum o sa iasa dar ar trebui sa ma invat minte sa nu imi fac planuri. As fi vrut Paris dat fiind faptul ca e orasul meu de suflet si uneori ma pasioneaza asa de tare toate chestiile mici din el pe care poate altii nu le observa, dar nu s-a putut. Nu-i nimic, ma duc in februarie, si numai daca ma plimb pe strazi o zi intreaga is fericita.
Povesteam cu colega mea de apartament ca ea are tot felul de planuri de plecat in Cuba sau Chile si tocmai a venit la shuffle piesa Gabrielle-Dreams (can come true).Si nu se stie daca o sa aiba bani sa o faca, sau daca se va inampla in 2, 5 sau 10 ani, dar numai gandul ca exista o sansa sa se faca face multe.
Idei disparate, amalgam de cuvinte, cuvinte si cuvinte...poveste pentru mine cuvinte pentru altii...intr-un cuvant eu, sau cel putin partea asta de mine.
De multe ori m-am tot pornit sa scriu da mi se parea ca nu am nimic sa spun. Nu cred ca de data asta e altfel...poate de aceea e si titlu "cu nasu in cuvinte" pentru ca astea sunt niste cuvinte ce poate nu o sa aiba mare insemnatate pentru altii, poate numai pentru mine.
Oricum nu conteaza, nu ma intereseaza aceste aspecte. Vroiam doar sa scriu, sa astern cuvintele pe hartie (ce prozaic, mai ales ca hartia e una electronica si nici macar stilou nu mai am) sa le scot din mine, sa le gandesc , sa le rostesc in gand si sa scap de ele. Rasuflu usurata cu fiecare litera pe care o scriu, cu fiecare tasta apasata (ca sa dam cezarului ce e al cezarului).
Ascult Jamiroquai-Seven days is sunny June si ma transpun in vara, in partea a anului care imi place (nu acelasi lucru l-as fi zis asta vara cand mureau de cald dar dat fiind faptul ca acuma mor de frig....) si imi zboara mintea. De revelion ma duc la Viena, uite cum am ajuns si aici.Nu stiu cum o sa iasa dar ar trebui sa ma invat minte sa nu imi fac planuri. As fi vrut Paris dat fiind faptul ca e orasul meu de suflet si uneori ma pasioneaza asa de tare toate chestiile mici din el pe care poate altii nu le observa, dar nu s-a putut. Nu-i nimic, ma duc in februarie, si numai daca ma plimb pe strazi o zi intreaga is fericita.
Povesteam cu colega mea de apartament ca ea are tot felul de planuri de plecat in Cuba sau Chile si tocmai a venit la shuffle piesa Gabrielle-Dreams (can come true).Si nu se stie daca o sa aiba bani sa o faca, sau daca se va inampla in 2, 5 sau 10 ani, dar numai gandul ca exista o sansa sa se faca face multe.
Idei disparate, amalgam de cuvinte, cuvinte si cuvinte...poveste pentru mine cuvinte pentru altii...intr-un cuvant eu, sau cel putin partea asta de mine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)