Acuma ca nu ma mai doare capatana din dotare (foarte tare that is, ca inca nu ma pot incrunta...numai bine, nu fac riduri) m-am hotarat sa va povestesc cate putin din periplul meu pe la urgente. In primul rand, n-am vrut sa ma duc, data trecuta cand fusesem mi s-a facut rau de la ce am vazut acolo desi eu n-aveam nimic. Cu chiu cu vai m-am lasat convinsa sa ma duc, mai ales ca mi se cam facuse de lesin de la zdruncinatura si ma cam dureau diverse parti ale corpului. Ajunsi acolo, n-am gasit urgentele. Radeti voi radeti, dar se modificase cate ceva la spital de cand fusesem ultima data si ne-o luat ceva timp de plimbat vineri seara prin spital sa-l gasim.
Apoi, in timp ce ma cosea, l-am intrebat pe doctor ca daca ti creste osul la loc dupa o operatie pe creier in care iti cam gaureste calota(stiu, suna tampit, sechele de la Grey's Anatomy, ce sa-i faci), incercand, evident, sa ma dau viteaza ca sa nu mi se faca rau sau ceva. Toate ca toate, mai rau m-a durut antitetanosul decat restul, din cauza caruia mi s-a si facut rau cand m-a pus neurologul sa sar intr-un picior. De parca mie de-aia imi ardea atunci, de probleme cu capul (nu ca nu le-as avea, dar sunt de alta natura). Si uite-asa am fost arestata la pat sa-mi creasca tensiunea.
Cu arestatul la pat am ajuns sa fiu translator (se vedea deci ca n-aveam nimic neurologic) pentru o irlandeza cu muscaturi imense de tantari, nu de alta da doctorii de garda stiau zero sau sub zero engleza. Si uite asa am facut pe doctorul/translator vreo juma de ora, ca apoi aproape m-au dat afara din spital de bine ce eram :)) (just kidding, da era cazu sa ma duc si eu pe-acasa). Macar de as fi avut prezenta de spirit sa ii zic la fata aia sa ma sune sa nu fi patit ceva prin spitalele romanesti. :)
Toate ca toate, acum cand povestesc mi se pare o experienta amuzanta, mai putin amuzanta parandumi-se pa loc, cand ma durea TOT corpul plus mici parti din orgoliul. Gata, ma duc sa ma vindec :)
Nu va enerveaza cand inspiratia si ideile noi vin in cele mai nepotrivite locuri sau in cele mai nepotrivite momente sau in combinatia celor doua situatii? Ca pe mine da! Nu de alta drar zilele astea numai asta am patit. Cand vreau sa scriu si eu ceva ma uit cate o jumatate de ora la ecranu gol si nu-mi vine nimic, ca doar n-oi scrie despre cele trei activitati zilnice, mancatul, dormitul si invatatul pentru master. Dar cand sunt la dus, sau seara in pat inainte sa adorm si dupa ce am inchis calculatorul, sau pe autobuz sau in orice alt loc sau timp in care nu am mijloace de scris, imi vin idei garla. Am titluri, formulari, fraze haioase, exprimari...etc, pe care, binenteles, in momentul in care ma pun sa le scriu, le uit complet. Sa ma ramolesc complet? Sa fie de la spartul capului? Sa fie ca imi pierd capacitatea de invatare cu varsta si in consecinta si alte abilitati? Nu stiu cum sa va zic, da eu incep sa ma panichez...